Aleksandr Puşkin.html |
| | | ca | | | de | | | en | | | es | | | fr | | | it | | | nl | | | no | | | pl | | | pt | | | ru | | | ro | | | fi | | | sv | | | tr | | | vo | | |
| |  |
Aleksandr Sergheevici Puşkin (n. 6 iunie [S.V. 26 mai] 1799, d. 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet şi dramaturg clasic rus, considerat întemeietorul literaturii ruse moderne.
Cuprins |
modifică Viaţa
Poetul Aleksandr Sergheevici Puşkin, fiul Nadejdei Osipovna Puşkina (1775-1836) şi al lui Serghei Lvovici Puşkin (1770-1848) s-a născut, la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799. În 1811 viitorul poet s-a înscris la şcoala nou înfiinţată la Ţarskoe Selo, (azi oraşul Puşkin) unde va studia până în 1817. La vârsta de cincisprezece ani publica primul poem. În 1820 publică primul său lung poem, Ruslan şi Ludmila.
Poetul devine incomod din pricina popularităţii şi scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a Libertăţii. Ca urmare, în acelaşi an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chişinău unde va locui până în 1823. După o călătorie de vară în Caucaz şi în Crimeea, scrie două poeme foarte aclamate: Prizonierul din Caucaz şi Fântâna din Bahcisarai. În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până in 1826. Cu ajutorul anumitor autorităţi reuşeşte să-i facă o vizită Ţarului Nikolai I pentru o petiţie cu privire la eliberarea lui pe care o şi obţine.
În revolta din decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt găsite în mâinile unor insurgenţi o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Puşkin intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis sa călătoreasca sau să publice. În acest timp scrie drama Boris Godunov pe care însă nu reuşeşte să o publice decât cinci ani mai târziu.
În 1831 se căsătoreşte cu Natalya Goncharova. Împreună încep să frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al curţii. Soţia lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de ţar care pentru a-l umili îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte. În 1837, înglodat in datorii şi în mijlocul zvonurilor despre relaţia amoroasă a soţiei lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Puşkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma duelului, două zile mai târziu, Rusia pierdea pe cel mai important poet şi dramaturg romantic al secolul XIX - Alexandru Sergheevici Puşkin moare. Guvernul, temându-se de o eventuală demonstraţie politică, a mutat desfăşurarea funeraliilor într-o locaţie mai mică, permiţând participarea unui grup foarte restrâns de rude şi prieteni apropiaţi.
modifică Activitatea literară
- 1814 - Apare în "Vestnic Evropi" (Mesagerul Europei) Către un amic versificator, poezie
- 1820 -Ruslan i Ludmila (Ruslan şi Ludmila), poem
- 1822 -Kavkazskiy Plennik (Prizonierul din Caucaz), poem
- 1824 -Fântana din Bahcisarai, poem
- 1827 -Tsygany (Ţiganii), poem
- 1829 -Poltava, poem
- 1830 -Micile tragedii
- 1831 -Boris Godunov, scrisă în 1825, drama
- 1831 -Povestirile răposatului Belkin, proză
- 1825 -Evgheni Oneghin, roman în versuri
- 1832 -Dubrovski, roman în proză
- 1833 -Mednyy Vsadnik (Călăreţul de aramă), poem
- 1833 -Pikovaya Dama (Dama de pică), nuvelă "petersburgheză"
- 1834 -Istoria lui Pugaciov, proză
- 1836 -Kapitanskaya Dochka (Fata căpitanului), proză
- Kirdzhali Kircali
- Gavriiliada
modifică Însemnătate
"Alexandr Puşkin a marcat prin prezenţa sa insolită societatea şi literatura rusă a veacului al XIX-lea. Aristocrat prin naştere şi revoluţionar prin vocaţie, adulat şi hulit de contemporani, ţinut în mare cinste la Curte sau exilat în cele mai îndepărtate provincii ale Imperiului, Puşkin a reuşit să transforme noianul de experienţe şi trăiri proprii, dar şi solida sa cultură, într-un izvor de inspiraţie pentru opere literare predestinate a rezista timpului şi schimbărilor de mentalitate." [lipsă autor]
